Despre mutilarea genitală a femeilor

Mutilarea genitală a femeilor (sau FGM = female genital mutilation) este o procedură prin care organele genitale ale femei sunt intenționat tăiate, rănite sau schimbate, fără necesitate medicală.

FGM istoric se practică la fetițele de 0 – 15 ani cu scopul de a le diminua sau exclude totalmente abilitatea de a dori sau primi plăcere de la actul sexual. Nu există nici o explicație procesului dat, dar el se bazează pe credințe religioase, culturale, sociale – conform cărora este considerat că procesul va beneficia fetița (de ex. de a-i conserva virginitatea, de a o pregăti pentru căsătorie).

Organizația Mondială a Sănătății estimează că actualmente circa 200 mil femei în întreaga lume au trecut prin procesul de mutilare, acestea fiind concentrate geografic în Africa, Orientul Mijlociu și Asia. Iar anual, 3 mil femei sunt supuse riscului de a trăi procedura respectivă.

Organizația Mondială a Sănătății a definit 4 tipuri de FGM:

  1. cliteridoctomie, prin care clitorisul este tăiat parțial sau în întregime
  2. excizie, prin care clitorisul și labia minoră, iar câteodată și labia majoră sunt tăiate
  3. infibulation, prin care se micșorează, coase intrarea în vagin, făcând imposibilă sau extrem de dureroasă penetrarea
  4. alte proceduri dăunătoare sănătății femeii, la nivelul organelor genitale, așa ca piercing, incizie, răzuire, cauterizare, ș.a.

Beneficiile practicii de FGM – absente.

Daunele provocate de FGM:

  • traumă psihologică, care eventual necesită intervenție (anxietate, depresie, etc.)
  • dureri de lungă durată
  • sângerări periodice
  • probleme de lungă durată cu urinarea
  • probleme ce țin de menstruație
  • probleme la nivel de vagin (vaginoză bacteriană, mâncărimi)
  • crește riscul complicațiilor la naștere
  • infecții, care în multe cazuri duc la infertilitate

În zilele noastre, practica este STRICT CONDAMNATĂ de organizațiile internaționale, cu toate acestea în unele locații ea continuă să fie practicată. Este important să cunoaștem realitatea a milioane de femei din întrega lume, să contribuim la conștientizarea și eliminarea oricăror practici care dăunează corpul și sănătatea femeii. 

Cum îngrijim bontul ombilical al nou-născutului?

Pornim de la explicarea unor noțiuni generale:

  • Cordonul ombilical asigură transportul de substanțe nutriente și legătura dintre placentă și făt
  • Este constituit din o venă cu sânge oxigenat și 2 artere cu sânge neoxigenat
  • După naștere, medicul ligaturează și secționează cordonul la aprox. 2,5-3 cm de abdomenul copilului, aplicând o clemă sterilă
  • Timp de maxim 3 săptămâni, acesta se va usca, va deveni brun-negru și va cădea

Îngrijirea cordonului ombilical în timpul nașterii:

  • Folosirea echipamentului steril
  • Secționarea ombilicului la minim 1 min pentru toți nou-născuții, care nu au nevoie de resuscitare

Îngrijirea după naștere:

  • Bontul ombilical (BO) trebuie lăsat să se aerisească
  • Nu trebuie acoperit cu scutecul
  • Minimizarea atingerii cu mâinele
  • Atingere doar cu mâinele spălate bine
  • BO trebuie să fie tot timpul curat și uscat
  • Evitarea contaminării cu urină sau mase fecale
  • Curățare și uscare cu apă și tifon
  • Băița nou-născutului poate fi făcută cu ajutorul unui burete și spălarea prin evitarea umedificării zonei ombilicului
  • BO va cădea singur, împreuna cu clema, până la 3 săpt.
  • La fiecare schimbare de scutec, atenționăm mamica să examineze BO pentru a preveni infecția acestuia

Conform Umbilical Cord Care Guidlines NHS, nu este nevoie de folosirea alcoolului sau antisepticelor pentru prelucrarea BO, în țările bine dezvoltate.

La apariția căror semne mămică trebuie să se alarmeze? Dacă la nivelul BO apare roșeață, edem, eliminări urât mirositoare sau eliminări sandvinolente.

Cum îngrijim BO? Fiind acasă, mamica efectuează igiena și prelucrarea BO de 2 ori pe zi, cu vată sterilă și apă oxigenată de 3%. Apoi, cu ajutorul bețișoarelor sterile de curățat, cu verde de briliant, se prelucrează zona și se lasă să se usuce.

Studiile arată că BO se cicatrizează mai bine dacă este lăsat în pace. Într-un studiu efectuat în Azienda Ospedaliero-Universitaria în Nord-Estul Italiei, s-a studiat eficacitatea prelucrării BO cu 70% Alcool sau Clorhexidină vs. BO lăsat uscat. Nu s-a depistat nici o diferență semnificativă.

Când e cel mai bine să ai următorul copil?

Programarea unei următoare sarcini este importantă. În timp ce cuplul își dorește cât mai repede al doilea copil, nu se acordă atenție la anumite riscuri ce pot apărea atât pentru mamă, cât și pentru făt, dacă aceste sarcini sunt la un interval prea scurt de timp.

Studiile au arătat, conform Mayoclinic, că conceperea sarcinii în mai puțin de 6 luni de la o naștere poate avea așa riscuri ca:

  • Naștere prematură
  • Decolare de placentă
  • Greutate mică la naștere
  • Malformații congenitale
  • Schizofrenia
  • Anemia la mamă

La fel, alte studii recente au arătat legatura între apariția autismului la al doilea copil născut la interval mai puțin de 12 luni diferență de la precedentul.

Sarcinile prea apropiate nu oferă mamei timpul suficient pentru recuperare. Aceasta epuizează “stocurile” organismului femeii de nutrienți, vitamine și, în particular, de folați (acid folic).

Există studii unde se vorbește deja despre intervalul prea lung între sarcini, care spun că crește riscul de apariție a preeclampsiei, nașteri premature sau copii cu greutate mică la naștere.

Deci, care este intervalul “ideal”?

Pentru a reduce aceste riscuri, este considerat că o perioadă de minim 18-24 luni după o naștere și maxim pâna la 5 ani după o naștere este intervalul “ideal”. Pentru femeile după 35 de ani, perioada minimă recomandată se reduce la 12 luni.

Dar, fiecare cuplu decide pentru sine când e cazul planificării altei sarcini. Cu atât mai mult în cazul cuplurilor care primesc tratamente pentru infertilitate. În astfel de situații este cel puțin important ca cuplurile să cunoască care sunt riscurile și să înțeleagă că organismul femeii are nevoie de recuperare.

Cum influențează obezitatea sănătatea femeii?

  • Din cauza creșterii presiunii intra-abdominale, obezitatea poate agrava simptomele prolapsului organelor pelvine și incontenența urinară
  • Obezitatea crește riscul apariției polipilor endometriali, în cazul IMC > 30
  • Obezitatea contribuie la anovulație și neregularitatea ciclului memstrual, de ex. durata, fluxul acestuia
  • La femeile cu obezitate, rata de a concepe este mai mică, iar în cazul în care folosesc tratament pentru infertilitate, răspunsul la el este mai slab. La femeile cu IMC > de 30kg/m2, conceperea pe cale naturală descrește cu 4% per kg/m2
  • La adolescente cu obezitate, menstruația apare mai devreme, din cauza că în țesutul adipos se produce Leptină – o peptidă ce duce la apariția menarhei mai devreme
  • Obezitatea influențează calitatea vieții sexuale
  • Obezitatea duce la hiperinsulinemie, adică rezistență la insulină, si hiperandrogenism, producere de mai mulți hormoni masculini în țesutul adipos, și respectiv diabet zaharat, hipercolesterolemie și hipertensiune arterială
  • Obezitatea de gradul 2, 3, din cauza hiperestrogenemiei, duce la o creștere cu 7,2% a riscului de fibroame uterine
  • Obezitatea accentuează simptomele menopauzale
  • Obezitatea crește riscul pentru incidența cancerului endometrial, din cauza estrogenilor și hiperandrogenism, cancer mamar postmenopauzal
  • Posibile complicații ale sarcinii și nașterii

Dispareunia

Dispareunia este termenul medical pentru durerea genitală persistentă sau recurentă, care apare imediat până, în timpul sau după actul sexual. Aceasta nu include durerea simțită ocazional.

Deși primul act sexual poate fi incomod și dureros, sexul ulterior niciodată nu trebuie să aducă durere. Iar durerea în timpul sexului nu trebuie doar răbdată. Este de importanță critică să abordați medicul cu această problemă, înainte ca dvs să începeți să evitați sexul și să simțiți anxietate în anticiparea rapoartelor sexuale.

Conform American College of Obstetricians and Gynecologists, 75% din femei raportează durere asociată cu sexul în anumit punct al vieții.

Cine este în grupul de risc?

  1. femeile care administrează medicamente care cauzează insuficiență de lubrifiere vaginală
  2. femeile care au infecții
  3. femeile în pre-menopauză și menopauză

Care sunt posibilele cauze ale dispareuniei?

  • FACTORII EMOȚIONALI: stresul, depresia, anxietatea, frica de intimitate, istorie de abuz sexual, frici, sentimentul de vinovăție, nemulțumirea cu aparența fizică
  • Probleme în relația de cuplu, incompatibilitatea partenerilor
  • Insuficiența lubrifierii, din motive precum: nașterea, alăptarea, menopauza, insuficiența de preludiu, unele medicamente pot duce la scăderea libidoului – antidepresantele, unele contraceptive orale combinate, sedativele, antihistaminele
  • Traumă sau iritare fizică
  • Inflamație
  • Infecție
  • Vaginismul – despre care am postat un articol separat
  • Vulvodinia
  • Radiația, chimioterapia
  • Malformații anatomice ce țin de forma, structura și mărimea organelor pelvine interne
  • Anumite boli sau condiții fizice, de exemplu: endometrioza, adenomioza, prolapsul uterin, boala inflamatorie pelvină, cistita

Dispareunia este o problemă care de multe ori necesită atât discuția cu ginecologul, cât și cu sexologul, în cazul în care motivele sunt și emoționale. Nu în ultimul rând, discutați această problemă deschis și cu partenerul dvs.

Tratamentul acesteia diferă foarte mult, în dependență de cauză. Pentru identificarea cauzei corecte – discutați problema cu medicul dvs.

Despre epilarea cu laser

Am decis să scriem la capitolul epilare, pentru că există multe temeri ale femeilor, nefondate, că ar avea implicații negative asupra sănătății reproductive.

Părerea medicului:

  • Decizia femeii de a se epila este o decizie personală
  • Alegerea metodei de epilare: cu zahăr, ceară, laser, lamă, este la fel o decizie personală
  • Nu a fost demonstrată nici o legătură dintre metoda de epilare și fertilitatea sau sănătatea reproductivă a femeii
  • NU epilării cu laser ÎN SARCINĂ. În 2017 International Journal of Women Dermatology a publicat un studiu care spune că, chiar dacă înlăturarea prin laser a calculilor renali și condiloamelor acuminate la femeile gravide este o metodă sigură, înlăturarea părului cu laser în sarcină este contraindicată.

Ce este epilarea cu laser?

  • Procedură prin care, cu ajutorul unui fascicul de lumină (laser), se înlătură părul. Laserul emite o lumină care este absorbită de pigmentul melanină. Această lumină este convertită în căldură, care la rândul său distruge foliculii de păr, astfel inhibă și amână creșterea părului pe termen lung
  • Procesul este mai efectiv la persoanele cu piele deschisă și cu părul negru
  • Aceasta NU este o procedură permanentă. Este nevoie de repetarea procedurii pentru menținerea efectului
  • Nu se epilează zonele pielii cu tatuaje
  • Epilarea cu laser trebuie făcută de un specialist certificat și licențiat în domeniul dermatologiei sau chirurgiei cosmetice
  • Înainte de procedură: nu stați la soare, evitați epilarea prin alte metode timp de 4 săptămâni, evitați administrarea medicamentelor antiagregante, așa ca Aspirina, înainte de procedură.
  • Rezultatele ne se văd imediat. Părul poate cădea de la câteva zile până la câteva săptămâni.

Efecte adverse:

  • Des întâlnite: iritarea pielii, durerea procesului, schimbări în pigmentarea pielii, adică înălbirea sau întunerea permanentă sau temporară, în dependeță de tipul pielii
  • Rar întâlnite: formarea veziculelor la supărata pielii, cicatrici sau pigmentarea neuniformă, cenușie a pielii

Candidoza vaginală

Candidoza vaginală este o infecție care cauzează iritare, eliminări, mâncărime la nivelul vaginului și vulvei. 

Cel puțin 3 din 4 femei au experiența candidozei pe durata vieții, iar multe le au de cel puțin 2 ori.

Candidoza nu este considerată o infecție sexual transmisibilă, dar un risc sporit este asociat cu primul act sexual. 

Tratamentele medicamentoase sunt eficiente în tratamentul candidei. Dar, în cazul unei candide recurente, care se manifestă de 3-4 ori pe an, este necesar un tratament mai complex.

Simptomele candidozei pot include:

  • Mâncărime și iritare la nivelul vaginului și vulvei
  • Senzația de arsură, în special în timpul actului sexual sau urinare
  • Roșeață
  • Durere
  • Eliminări de culoare ablă, brânzoase, de natură densă, fără miros
  • Eliminări apoase din vagin

De ce apare candidoza? Ciuperca candida albicans în mod normal face parte din flora vaginală, la fel ca alte bacterii fiziologic sănătoase, care contrinuie la menținerea unei balanțe sănătoase în vagin. Candidoza apare în momentul în care se dereglazează mediul și flora vaginală.

Cauzele care pot duce la candidoză:

  • Folosirea antibioticilor. Antobioticile distrug anumite bacterii sănătoase din organism, care mențin și balanța sănătoasă în vagin
  • Sarcina
  • Diabetul zaharat, care nu este ținut sub control
  • Probleme legate de imunitate
  • Schimbări hormonale în organism, inclusiv administrarea contraceptivelor orale hormonale

Cum prevenim candidoza?

  • Purtăm lenjerie intimă din bumbac
  • Evitarea lenjeriei prea strâmte
  • Evitarea dușurilor vaginale! Ele dereglează flora vaginală!
  • Evitarea produselor feminine cu parfum
  • Evitarea băilor prea fierbinți
  • Evitarea administrării antibioticilor, decât în cazuri absolut necesare!
  • Evitarea de a sta în îmbrăcăminte umedă pentru timp îndelungat (de ex. costume de baie)

Vaginismul

Vaginismul reprezintă durerea la penetrarea vaginului, care apare din cauza contracției și spasmului involuntar al mușchilor peretelui vaginal, uneori făcând penetrarea imposibilă.

Conform Unbound Medicine, între 0.5 – 30% de femei sunt afectate de vaginism, dar tema continuă să fie puțin cunoscută, discutată, iar datele statistice sunt mai dificil de obținut.

Exista 2 tipuri de vaginisme:

  1. Primar, atunci când femeia simte această durere odată cu debutul vieții sexuale. De obicei ea persistă pe perioada întregii vieți, așa-numitul “life-long Vaginism”
  2. Secundar, atunci când inițial femeia nu a simțit durere sau discomfort, dar acesta a apărut pe parcursul vieții

Cum se manifestă vaginismul?

  • Apare o durere de diferită intesitate și caracter, în timpul penetrării, care pe parcursul actului sexual se poate ameliora.
  • În cazuri mai avansate și caracteristic mai mult pentru vaginismul primar, partenerul are senzația că “se lovește de un perete” și este imposibilă penetrarea în întregime.
  • La femeile cu vaginism, apare problema nu doar la penetrare, pentru multe dintre ele este imposibilă inserția unui tampon sau vizita la ginecolog.
  • Ca urmare, apare frica de actul sexual și scade dorința sexuală.

Care sunt cauzele?

  • Vaginismul este o problemă mai mult emoțională sau psihologică. Cauza exactă nu este elucidată, dar uneori, mai ales în cazul celui secundar, poate avea substrat anatomic, așa ca: infecții, uscăciune vaginală în timpul menopauzei, polip vaginal, radioterapie în regiunea organelor pelvine sau în urma unei intervenții.

Ce trebuie să memorăm despre vaginisme?

  • Vaginismul este de diferite tipuri și este simțit diferit de fiecare femeie.
  • Durerea variază în intensitate și caracter. Poate fi simțit și ca înțepături, de exemplu.
  • Vaginismul poate apărea din cauză emoțională sau din cauză medicală, sau din ambele motive.
  • Tratamentul este complex și are eficacitate mai înaltă, dacă se fac exerciții atât pentru sănătatea emoțională, cât și pentru cea fizică.

De ce nu-mi vine menstruația?

Una dintre cele mai frecvente adresate întrebări: de ce am reținerea menstruației? A oferi un răspuns specializat, online, la această întrebare este imposibil. Dar am decis să enumerăm posibilele cauze. 

În primul rând, evident, sarcina. Chiar dacă ați făcut un test de sarcină, testul vă poate arăta un fals negativ. Trebuie să vă asigurați că testul urinar e făcut la minim 3 zile de reținere a menstruației, iar testul din sânge – la minim 8 zile de la actul sexual.

Dar dacă totuși am exclus cauzele de mai sus, alte motive pentru reținerea menstruației pot fi:

  • Stresul, axietatea, depresia. Acestea influențează direct partea creierului responsabilă de reglarea ciclului menstrual – hipotalamusul. În aceste cazuri, dedicați-vă vouă timp pentru exerciții de relaxare și respirație
  • Anorexia sau bulimia
  • Obezitatea
  • Sindromul ovarelor polichistice
  • Boli cronice, ca diabetul zaharat
  • Primele simptome de menopauză. Pot apărea la femei după 40 de ani
  • Probleme cu glanda tiroidă
  • Administrarea contracepției, ca DIU/steriletul hormonal
  • Administrarea de antibiotice
  • Unele boli, ca răceala
  • Intervenții chirurgicale
  • Schimbarea climei, atunci când călătorim dintr-o țară în alta
  • Fon hormonal. Hormonii ca prolactina sau hormonii glandei tiroide pot întârzia menstuația
  • Exerciții fizice excesive. Fenomenul cunoscut sub denumirea de amenoree atletică = femeile care se ocupă cu sportul de performanță deseori se pot ciocni cu problema absenței menstruației sau începerea ei după vârsta de 20 de ani, din cauza suprasolicitării corpului cu exerciții fizice.

Și nu uităm că o reținere/deviere a ciclului menstrual cu 9 zile este considerată în limitele normalului! Deci, nu căutăm problema, acolo unde ea nu este.

Dacă femeia știe că are o patologie cronică sau o cauză cunoscută de ce ciclul ei menstrual întârzie, atunci este vorba despre o tactică individuală, dar dacă o femeie are ciclul menstrual în fiecare lună, nu ar avea o cauză sau o condiție ce sa îi “rețină” menstruația, atunci la a 10-14-a zi de reținere este recomandat să se adreseze la medic!

Sănătatea Vaginului

Vaginul este un organ genital intern, care în normă este colabat (închis) și care în partea externă continuă cu vulva, iar în internă cu cervix și uter.

Care factori pot afecta “sănătatea” vaginului?

  • Infecții sexual-transmisibile: chlamydia, trichomoniasis, gonorrhea, condiloame acuminate, sifilis, herpes genital. Acestea pot cauza eliminări vaginale abnormale și ulcerații la nivelul organelor genitale.
  • Vaginitele: vaginoze bacteriene, vaginite aerobe sau candidă – dereglarea mediului normal al vaginului, încep să se înmulțească bacterii sau fungi ce duc la inflamație și apariția vaginitelor. Cele mai des întâlnite sunt Vaginoza bacteriană și candidoza.
  • Probleme de ordin sexual:
    • Vaginism: durere la penetrare, cauzată de spasme involuntare a mușchilor pereților vaginali
    • Dispareunia: durere în timpul și după actul sexual
    • Uscăciunea vaginală, care apare mai des la femei în menopauză, dau discomfort și durere în timpul relațiilor sexuale
    • Vulvodinia: durere cronică sau discomfort la intrarea în vagin, ce nu are o cauza detectabilă și durează 3+ luni
  • Prolapsul organelor genitale: din cauza relaxării mușchilor, ligamentelor și a țesutului conjunctiv, organele genitale “coboară” în vagin. Acesta poate cauza incontinență urinară, cistite interstițiale, vaginite frecvente și discomfort.

Alte cauze mai rar întâlnite:

  • Chistului vaginal
  • Polipul vaginului
  • Cancer vaginal

Când este cazul să vă adresați la medic?

  • Dacă ați observat o schimbare în culoare, consistență sau mirosul eliminărilor vaginale
  • Dacă aveți usturimi, mâncărimi sau roșeață
  • Eliminări sangvinolente între menstruații, după sex sau fiind în menopauză
  • Dacă observați prezența unei formațiuni sau unei umflături în vagin
  • Dacă aveți dureri în timpul actului sexual

Ce trebuie să facă o femeie pentru a menține vaginul “sănătos”?

  • Responsabilitate sexuală: folosirea prezervativului, monogamia
  • Vaccinarea împotriva HPV și hepatita B
  • Control regulat la medic
  • Limitarea cantității de alcool și nicotină, acestea afectează viața, în general, dar și calitatea vieții sexuale
  • Exerciții Kegel
  • Întreabă ce nu cunoști!
  • Și cel mai important: Iubiți-vă și respectați-vă corpul!