Continuăm postările cum să vorbim copiilor despre sex. Astăzi partajăm recomandări în ce privește modalitatea de abordare a subiectului sexului cu copilul dvs.
Un mesaj important este că părinții influențează enorm copiii săi, fie prin decizia de a avea o relație deschisă, fie prin decizia de a nu le vorbi și de a ignora anumite subiecte. Inacțiunea este și ea un exemplu. Deci, modul în care dvs (nu) faceți un lucru este modul în care setați exemplul pentru copilul dvs.
Deci:
- Nu setați o singură discuție la subiect. Abordați tema repetat. Nu abordați toate temele într-o singură discuție.
- RESPONSABILITATEA. Încrederea dvs și lipsa de rușine în a porni o conversație va seta tonalitatea copilului în a aborda tema și în alte relații. Nu e vorba despre o conversație, dar și setarea nivelului de deschidere/rușine în ce privește subiectul sexualității în viață.
- Fiți înțelegători că copilul ar putea să nu fie pregătit pentru acest subiect anume în momentul când dvs veți decide să îl abordați.
- ATENȚIA. Dar nu uitați că copilul deseori ascultă, chiar și atunci când se preface că nu vă ascultă sau nu o/îl interesează subiectul.
- Fiți pregătiți și pentru situația că copilul nu numai că va fi interesat să vă asculte, dar va și adresa întrebări.
- Nu adresați copilului prea multe întrebări. Dar, dacă copilul vă va vorbi – ascultați-l cu atenție.
- Nu formați discuția în termeni de “ce să NU faci”: să nu faci sex prea devreme, să nu ai sarcină nedorită, să nu prinzi o infecție, să nu vorbești la acest subiect. Educați copilul că decizia îi aparține. Dar și responsabilitatea pentru consecințe.
SURSELE de informare. Discutați cu copilul și sursele de informație din care acesta învață despre sex:
- Cum este abordat subiectul la școală?
- Ce discută cu prietenii? Ce părere au prietenii?
- Căutați și oferiți copiilor lectură online sau cărți, ca și surse adiționale de informare. Nu insistați să le citească, doar oferiți-le și lăsați-i să le studieze în momentul în care ei vor simți să o facă.
- Dacă simțiți necesar, rugați și un alt adult, de exemplu un prieten de familie, să discute cu copilul dvs – o persoană față de care știți că copilul are respect și încredere.