Mituri despre vaccinul anti-HPV

Multiple studii au demonstrat că vaccinul împotriva virusului HPV oferă o eficiență ridicată în prevenirea infectării de la majoritatea tipurilor de viruși HPV. Dar totuși sunt vehiculate multe mituri în ce privește administrarea acestuia.

Dezmințim cele mai frecvent-auzite mituri despre vaccinarea împotriva virusului HPV:

  • Vaccinul anti-HPV tratează și elimină HPV-ul. Greșit! Vaccinul nu este un tratament viral și nu elimină virusul din organism. Acesta trebuie administrat cu scop de prevenție.
  • Vaccinul HPV cauzează sterilitatea la fete. Greșit! Acesta nu influențează sub nici o formă probabilitatea conceperii. La fel, nu afectează fertilitatea băieților și bărbaților.
  • Vaccinul va declanșa un debut mai devreme al vieții sexuale la fete. Greșit! Studiile dezmint acest lucru, nefiind observată o careva deviere în comportamentul sexual al fetelor vaccinate față de cele nevaccinate sau în numărul de parteneri pe care acestea le au ulterior.
  • Vaccinul trebuie administrat după vârsta de 9-14 ani. Greșit! Vaccinul anti-HPV induce un răspuns imun maximal PÂNĂ la expunerea la virus. La vârstă mai avansată crește riscul ca persoana să fi deja interacționat cu virusul.
  • Mamele nevaccinate spun că nu au fost vaccinate și nu au făcut cancer de col uterin, deci, nici fiica lor nu va face. Greșit! Nu există vreo legătură între anamneza mamei sau a bunicii și riscul fetei de a dezvolta cancerul de col uterin.
  • Administrând vaccinul anti-HPV voi trata modificările colului uterin. Greșit! Vaccinul nu tratează modificările deja prezente.
  • Dacă am administrat vaccinul, nu mai trebuie să fac PAP testul. Greșit! Femeile vaccinate oricum necesită screening, pentru că vaccinul oferă protecție foarte înaltă împotriva tipurilor de virus HPV, care sunt responsabile de 71-90% din cancere de col uterin, dar nu pentru toate tipurile de HPV.

Acest articol apare cu susținerea Fondului ONU pentru Populație @UNFPAMoldova, iar informațiile expuse aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UNFPA.

Virusul Papilomei Uman

HPV cea mai des întâlnită infecție cu transmitere sexuală. Practic fiecare persoană activă sexual măcar o dată a fost infectată cu HPV. De aceea ne-am gîndit să enumărăm cîteva lucruri despre această infecție. 

  • Există peste 100 tipuri de HPV, 40 din ele pot infecta zona genitală.
  • Tipurile de HPV se împart în:
    • tipuri cu risc oncogen crescut (16, 18, …) care pot provoca cancer cervical, orofaringean și au fost depistați în cancerele de vulvă, penis și anal.
    • tipuri cu risc non-oncogen (6, 11, …) care provoacă condiloame acuminate în zona genitală.
  • În 90% din cazuri, persoanele cu HPV elimină virusul desinestătător și spontan din organism, fără ca acesta să îi provoace vreo problemă de sănătate. Autoeliminarea are loc de la 2 luni pînă la 3 ani.
  • La orice vîrstă, având partener sexual nou, crește riscul de a achiziționa alt tip de HPV.
  • HPV se poate transmite și prin contact z. genitala-z. genitala fără penetrare.
  • Prevalența tipurilor cu risc oncogen crescut este mai mare la adolescente <21 ani, dar, chiar dacă HPV provoacă vreo leziune la nivelul colului uterin, el repede regresează. Din acest motiv, adolescentele nu intră în programul de screening, excepție fac cele HIV pozitive. 
  • NU EXISTĂ TRATAMENT ANTIVIRAL pentru HPV. Se tratează condițiile care au cauzat virusul, leziunile colului uterin sau condiloamele acuminate.
  • Partenerul nu necesită investigarea la HPV.
  • Prezervativul scade șansele de infecție HPV și transmitere a condiloamelor.
  • Tipul HPV 6 și 11 sunt cauza a 90% din condiloame.
  • Tipul HPV 16 și 18 sunt cauza a 70% din cancerele cervicale (dar asta nu înseamnă că dacă se depistează acest tip de HPV, femeia va face cancer cervical).
  • Femeile cu HPV nu au sanșe mai scăzute de a concepe sau de a duce o sarcină normală pînă la termen.
  • Cel mai nou vaccin împotriva HPV este 9-valent (16, 18, 31, 33, 45, 52, 58), care acoperă 85% din etiologia cancerelor cervicale. Acesta este recomandat de la 11-12 ani, în 2 doze la interval de 6-12 luni, se pot vaccina persoanele și pînă la 26 de ani. Se pot vaccina atît fetițele, cît și baiețeii.